⁴⁹ Amintește-Ți promisiunea ce la robul Tău ai spus,
căci Tu m-ai făcut de-n-trânsa eu nădejdea mea mi-am pus.
⁵⁰ Doamne-aceasta-i mângâierea în necazul meu amar,
că a Ta făgăduiță îmi redă viața iar.
⁵¹ Niște îngâmfați mi-aruncă multe-ocări, cu-o gură rea,
dar eu nu mă voi abate, Doamne, de la Legea Ta!
⁵² La-alte judecăți a-Tale mai de mult, eu mă gândesc,
și gândindu-mă mă mângâi, Doamne, și mă întăresc.
⁵³ O mânie-aprinsă-mi vine la vederea celor răi,
care Legea Ta o lasă și se fac vrăjmașii Tăi.
⁵⁴ Doamne-a Ta orânduire mi-e prilej de noi cântări,
în a pribegiei casă, pe străinele-mi cărări!
/:⁵⁵ Noaptea eu mi-aduc aminte, Doamne, de-al Tău Nume sfânt,
și-Ți țin Legea,
⁵⁶ așa-i bine... căci păzesc al Tău Cuvânt! ... :/