¹ Veniți, veniți, 'nălțați cu toții
spre Domnul cânturile voastre,
și să strigăm de bucurie
spre Stânca mântuirii noastre!
² Să mergem către El cântându-I
spre slavă-I cântul să răsune,
³ El e-mpăratul, Dumnezeul,
a cărui slavă nu apune!
Mai sus decât toți dumnezeii
El este Dumnezeul mare,
⁴ El ține-a lumilor adâncuri,
și munții-n mâna Lui cea tare.
⁵ A-Lui sunt valurile mării,
a Lui e marea-ndepărtată
cu mâna Lui El a făcut-o
și toată-ntinderea uscată.
⁶ Veniți să ne-nchinăm-nainte-I
să ne smerim spre sfânta-I Față,
să ne plecăm genunchii noștri
Acelui ce ne-a dat viață!
⁷ Căci El e Dumnezeul nostru,
noi turma din a Lui pășune
povățuită de-a Lui mână...
O, de-ați urma ce El vă spune!
⁸ "Nu vă-mpietriți ca la Meriba
și ca la Masa în pustie... "
⁹ Unde părinții voștri-adus-au
ispită și-ncercare Mie,
Deși-au văzut a Mele lucruri,
¹⁰ căci patruzeci de ani întruna
Eu m-am scârbit de neamu-acesta
ce-i cârtitor întotdeauna,
/:Și-am zis: e-un neam al rătăcirii
ce-a Mele căi nu Mi-le știe.
¹¹ "Nu vor intra-n a Mea odihnă
jurat-am în a Mea mânie." :/