¹ 1. Te lăudăm, o, Doamne,
în veci Te lăudăm,
noi ce-Ți vestim lucrarea,
și Numele-Ți chemăm!
² Când vremea hotărâtă
veni-va - Domnu-a zis -
voi judeca-n dreptate,
așa cum este scris.
³ De s-ar clinti pământul
cu toți ce-l locuiesc,
Eu, Domnul, sunt Acela
ce stâlpii-i întăresc. (oprire)
⁴ Eu zic la toți cei trufași:
"să nu vă îngâmfați"
și celor răi: "voi capul
să nu vi-l ridicați... "
⁵ Nu vă-nălțați voi capul
așa de sus acum,
și nu vorbiți cu-atâta
trufie pe-orice drum.
⁶ Că nici din răsărituri
și nici de la apus,
nici din pustiu, nu vine
nălțarea cuiva-n sus.
⁷ Ci, Dumnezeu e-Acela,
ce judecă pe rând,
pe unul îl coboară,
pe altul înălțând...
⁸ În mâna-I e potirul
în care fierbe-un vin
plin de-amestecătură,
și de mânie plin.
Când El îl varsă-atuncea
cei răi din lume-l iau,
îl sug, îl sorb cu sete,
și pân-la fund îl beau.
⁹ De-aceste lucruri iată
eu voi vesti mereu,
și laudă și cinste
voi da lui Dumnezeu!
¹⁰ Și doborî-voi toată
puterea lor cea rea...
A celor fără vină
puteri se vor-nălța.