¹ Domnul Dumnezeu se scoală și vrăjmașii-risipiți,
dinaintea Feței Sale, fug potrivnicii-ngroziți.
² Cum se risipește fumul așa Tu-i vei risipi
cum topește focul ceara, Dumnezeu îi va topi.
³ Dar cei fără de prihană toți se bucură deplin,
înaintea Celui veșnic plini de veselie vin.
⁴ Toți lui Dumnezeu cântați-I, lăudați Numele Lui,
faceți drum Celui ce trece peste fața câmpului.
Domnul este-al Lui Sfânt Nume, bucurați-vă în cor,
⁵ El orfanului i-e Tată, văduvei apărător.
Dumnezeul care șade, în locașul Său cel sfânt
⁶ El familie dă celor părăsiți pe-acest pământ.
El își izbăvește prinșii de război spre-a-i ferici
dar cei răzvrătiți în locuri seci pe veci vor locui.
⁷ Dumnezeule Puternic... când cu-al Tău popor ieșeai,
când în fruntea lui prin mare și pustie Tu mergeai... (oprire)
⁸ S-a cutremurat pământul, cerurile s-au topit
Dumnezeule, 'naintea Ta Sinai s-a zguduit.
⁹ Ploaie binefăcătoare, Dumnezeule ai dat,
moștenirea Ta sleită, cu putere-ai bucurat,
¹⁰ Și poporul așezat-a locuința-n țara sa
care-o pregătiseși, Doamne, la săracii Tăi a da.
¹¹ Un cuvânt grăiește Domnul, și femei cu bun cuvânt
purtătoare de vești bune, o oștire mare sunt,
¹² Împărații-oștirii multe, fug și prada care-o las
o împart-aceia care stau și-acasă au rămas.
¹³ Pe când voi stați la odihnă printre staule-n alint,
porumbelul are aripi coperite cu argint,
(aripi albe ca zăpada, ca omătul cel curat,)
și-a lui pene sunt de-un galben auriu și minunat.
¹⁴ Când a-mprăștiat în țară pe-mpărați, atunci Cel Sfânt,
se părea că ninge-n Țalmon fulgi împrăștiați de vânt.
¹⁵ Munți ai Domnului, voi munți din Basan cu vârfu-nalt,
¹⁶ de ce, munți cu-nalte piscuri, pizmuiți pe celălalt?
Pe-acel munte ce-l alese Domnul loc la slava Sa,
pentru-aceasta, pe vecie Dumnezeu în el va sta.
¹⁷ Ale Domnului Sfânt care numărate pe vecii,
douăzecile de mii sunt și cu miile de mii,
în mijlocul lor e Domnul, din Sinai venind pe vânt,
în locașul Său cel tainic, în locașul Său cel sfânt.
¹⁸ Te-ai suit pe înălțime, și pe mulți I-ai dus pe ea,
chiar cei răzvrătiți, și dânșii lângă Dumnezeu vor sta.
¹⁹ Binecuvântat să fie Domnul, care-n orice zi
poartă sarcinile noastre... Domnul ne va mântui! (oprire)
²⁰ Dumnezeu e nouă Domnul Izbăvirilor mereu
căci El poate să ne scape de la moarte și de greu...
²¹ Domnul va zdrobi odată capul la vrăjmașii Săi,
creștetul acelor care sunt nelegiuiți și răi.
²² Domnul zice-i voi aduce din Basan pe-ai Mei, șuvoi,
și din fundu-adânc al mării îi voi scoate înapoi.
²³ Să-ți cufunzi picioru-n sânge, pân-și câinii tăi să-și ia
partea lor din toți vrăjmașii ce doresc pieirea ta...
²⁴ Ei Îți văd a Ta intrare, Domnul și-Mpăratul meu,
Dumnezeule intrarea Ta-n locașul Sfânt al Tău.
²⁵ Înainte-s cântăreții și-apoi cei cu harfe vin
între fete care sună din timpane cristalin.
²⁶ Binecuvântați pe Domnul, când vă adunați cu El,
binecuvântați-L, cei ce scoborâți din Israel!
²⁷ Iată tânărul Beniamin ce-ntre dânșii stăpâni,
căpetenii a lui Iuda, Zabulon și Neftali.
²⁸ Dumnezeul Tău, puternic te-a făcut, poporul Său,
întărește-Ți, Doamne, fapta pentru noi, în Templul Tău.
²⁹ Împărații Îți vor aduce daruri în Ierusalim
³⁰ înspăimântă, Doamne, fiara cea din trestii... s-o gonim.
Ceata de viței și tauri ai popoarelor ce mint,
calcă-i sub călcâi pe-aceia ce-și pun dragostea-n argint.
Risipește, Doamne-acele neamuri, care-au suflet rău,
ce le place să se bată și s-ar război mereu...
³¹ Cei mari din Egipt se urcă, înspre Dumnezeu cu zel,
Etiopia aleargă mâinile-ntinzând spre El.
³² Cântați Domnului, cântați-I ale lumii-mpărății,
și să lăudați pe Domnul până-n veci de veșnicii!
³³ Cântați Celui ce cu slavă stăpânește străbătând
cerul cerurilor veșnic... auzi glasul Lui tunând!
³⁴ Dați lui Dumnezeu mărire, căci în cer e tare El,
Lui, a cărui măreție este peste Israel!
³⁵ Ce înfricoșat ești, Doamne, Dumnezeule Preasfânt,
din locașul Tău din ceruri... pentru tot acest pământ.
Dumnezeul lui Israel dă la-ai Săi puteri deplin!
Binecuvântat sa fie Dumnezeu... în veci, amin!