1. Când nu adunăm cu Tine,
ce sărac cules avem!
/: Ce departe-i orice bine (bis 2)
şi ce goi şi slabi suntem! :/

2. După-atâtea lupte duse,
gemem frânți şi obosiți,
/: cu speranțele apuse (bis 2)
şi în duh şi-n trup zdrobiți! :/

3. Ce-am zidit cu-a noastră vrere,
totul ni s-a dărâmat.
/: Bogăție şi putere (bis 2)
un vârtej le-a spulberat! :/

4. Bucuria şi lumina
şi iubirea ni s-au stins,
/: iar asupra noastră vina (bis 2)
arde ca un munte-aprins! :/

5. Când nu adunăm cu Tine,
o, Isuse, suntem goi,
/: căci adevăratul bine (bis 2)
ne eşti Tu deplin în noi! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 205