1. Din starea mea cea obosită
de duhuri şi de slăbiciune,
/: Părinte-ndrept acum smerită,
spre Tine-adâncă rugăciune! :/

2. Tu ştii povara ce m-apasă,
că-i tot mai grea, iar drumul suie.
/: Vrăjmaşul luptă, nu se lasă;
credința mea vrea s-o răpuie! :/

3. Ajută-mă, ia-mi Tu povara,
să pot s-alerg pe-a Ta cărare,
/: căci nu e mult şi vine seara.
Vreau să sfârşesc a Ta lucrare! :/

4. E-a Ta făgăduință sfântă:
că nu vei scoate de la Tine
/: pe nimenea cu-o viață frântă;
Îți mulțumesc că nici pe mine! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 211