1. Ajută-mi să sfințesc altarul
ființei mele necurmat,
să-l umplu-apoi deplin cu jarul
iubirii-n duh adevărat!
Şi pe altar pun jertfa-ntregǎ,
curată şi cu necusur,
ca s-o primeşti, să-Ți fie dragă,
o, Doamne, de jur împrejur!

2. Vreau mulțumirea mea să fie
cu lauda pe care-o cânt,
şi trupul meu - o jertfă vie
- să Ți le-aduc pe-altar mai sfânt!
Căci dacă nu-i sfințit altarul
lăuntrul, duhul meu deplin,
- oricât de mare mi-ar fi darul,
Tu nu-l primeşti, Stăpân Divin!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 217