1. Eu nu privesc înapoi,
căci mă umplu de tritețe,
pentru zilele mărețe
ce-am trecut grăbit prin ele,
săvârşind păcate grele
şi pierzând comori din stele.

R1: Dar, Isus, privesc la Tine,
Te-ai jertfit şi pentru mine!
Toată datoria mea,
ai plătit-o-n jertfa Ta!
Mulțumesc şi Te slăvesc!

2. Eu nu privesc nici în jur.
M-ar cuprinde-ngrijorarea,
când simt lumea cum e marea
furtunoasă-n negre valuri,
ce dărâmă munți şi dealuri,
spulberând orice idealuri!

R2: Dar, Isus, privesc la Tine,
Tu eşti Stâncă pentru mine!
Tu eşti veşnic Pacea mea,
sunt deplin în mâna Ta!
Mulțumesc şi Te slăvesc!

3. Şi nici ce sunt nu privesc.
Eu sunt plin de slăbiciune,
un izvor de-amărăciune,
aplecat spre rele fapte,
temător de negre şoapte,
cu simțiri născute-n noapte!

R3: Dar, Isus, privesc la Tine,
Tu eşti Soare pentru mine!
Tu eşti noua Viață-a mea,
spre-o nădejde-n slava Ta!
Mulțumesc şi Te slăvesc!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 245