1. Când Dumnezeu ne stăpâneşte,
şi noi, deplin, Îl stăpânim;
prin adevăr, cerești ne creşte,
sămânţa lui când i-o primim!

R: Cum noi purtăm pe Dumnezeu,
în duhul nostru necurmat,
/: așa ne poartă El mereu
din har în har, mai minunat! :/

2. Trăim înfrângeri câteodată,
ni-i mersul strâmb şi-anevoios,
iar faţa ni-i întunecată.
că nu-I sfinţit în noi Hristos!

3. Suntem aici ca mărturie,
prin Dumnezeul Cel din noi,
atunci ne dă a Lui tărie
spre noi izbânzi, spre roade noi!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 244