1. O, Domnul meu,
prin har îmi dai salvare.
/: Tu-mi eşti mereu
deplină săturare; :/
mi-eşti Pază şi Cântare!

R1: Tu mă conduci
prin verzi păsuni mănoase,
şi mă apuci
cu-a Tale mâini miloase
/: să am trăiri frumoase! :/

2. Tu m-alăptezi
când setea mă slăbeşte!
/: Mă-nviorezi
când soare-ncălzeşte! :/
Iubirea Ta mă creşte!

R2: Când porunceşti,
furtuna-ndată tace!
Puternic eşti!
Ce zici, aşa se face,
/: şi-n veci nu se desface! :/

3. Cu Tine pot
călători prin noapte,
/: căci Tu poți tot
prin vorbă şi prin fapte, :/
şi-nfrâng vrăjmaşe şoapte!

R3: O, Doamne, Tu
mi-eşti Stâncă pe vecie!
Mi-ungi sufletu'
cu mir de bucurie
/: şi-mi torni în duh tărie! :/

4. Da, mila Ta
e pururea cu mine!
/: Mă va purta
să fiu deplin cu Tine, :/
o, Doamne-n veci cu Tine!

R4: Păstorul meu,
mi-eşti sfântă Ocrotire!
Când trec prin greu,
mă-nchin cu mulțumire
/: şi 'nalț a Ta mărire! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 297