¹ Vino-n ajutor, o, Doamne,
căci se duc cei credincioși,
tot mai rari sunt printre oameni
oamenii evlavioși.
² Oamenii își spun întruna
unii altora minciuni,
au pe buze lingușire
și-n suflete-nșelăciuni.
³ Nimicească, Domnul, toate
buzele ce lingușesc,
toate inimile mândre
ce-ngâmfându-se vorbesc.
⁴ Pe tot cel ce zice: eu sunt
tare-n veci prin limba mea,
cine poate a mă răpune,
cine mă va subjuga?
⁵ Pentru că săracul plânge
și cei asupriți se tem,
Domnul zice: Mă scol astăzi
ca să-i scap pe cei ce gem.
⁶ Ale Domnului cuvinte
sunt ca aurul curat,
ca argintul ce-n cuptoare
e de șapte ori cercat.
/:⁷ Doamne, Tu pe-ai Tăi păzi-i-vei
și-n veci ei vor fi-apărați,
cei răi mișună-n tot locul,
când domnesc cei blestemați. :/