1. Gândirea Ta să fie-a mea,
să mă pătrundă pe deplin,
şi gândul meu, topit în ea,
Isuse-l vreau întreg, amin!

R1: Gândind gândirea Ta, apoi,
să nu mă tem s-o spun deplin
ca să nu spun, când vin nevoi,
ce nu gândesc. Amin, amin!

2. Gândirea Ta e adevăr
şi ieri, şi azi, şi-n veci deplin,
nimic străin, nici cât un păr
nu intră-n ea. Amin, amin!

R2: Gândind gândirea Ta, primesc
în mine chipul Tău deplin.
Și pe pământ sunt om ceresc,
cum Tu ai fost, Isuse-amin!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 323
"Cel ce nu îndrăzneşte să spună ce gândeşte, va sfârşi să spună ce nu gândește." (Zenon)