Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] ¹ Pentru ce se întărâtă neamurile necurmat și de ce-n deșerte lucruri cugetul li-e frământat? ² Domnii lumii se răscoală și-mpreună sfătuiesc, contra Domnului și-n contra Unsului Său Sfânt, grăiesc: [V2] ³ să le rupem legătura, să scăpăm de lanțul lor. ⁴ Domnu-și bate joc de dânșii, râde, auzind ce vor. ⁵ Apoi în a Lui mânie le vorbește El, tunând i-ngrozește cu urgia și puterea Lui, zicând: [V3] ⁶ Totuși Eu L-am uns pe Domnul, și-Mpăratul Meu iubit, pe Sion, pe-al Meu sfânt munte, loc ales și prețuit! ⁷ Unsul zice, Eu vesti-voi pururi hotărârea Lui, Domnul zice: Tu-Mi ești Fiul, iată, astăzi Te născui! [V4] ⁸ Cere-Mi și-Ți voi da de-acuma moștenire neamuri, mii, și pământul pân-la margini Tu sub mâna Ta să-l ții. ⁹ Tu le vei zdrobi pe toate cu-n toiag de fier, curând și le vei sfărma ca vasul unui biet olar de rând. [V5] ¹⁰ Acum dar, stăpâni ai lumii, înțelept să vă purtați, să luați învățătură voi câți lumea judecați. ¹¹ Domnului slujiți cu frică, bucurați-vă tremurând, ¹² Fiului I-aduceți cinste, cu un cuget bun crezând. [V6] Ca să nu I se aprindă dreapta Lui mânie-acum, și să nu pieriți pe-al vostru rău și îndărătnic drum. Căci mânia Lui e gata a se-aprinde-n orice fel. Fericiți sunt totdeauna toți câți se încred în El!