Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] ¹ Fericit e omul care nu se duce-n sfaturi rele. /: Nici cu păcătoși pe-o cale nu se-oprește ca să-nșele :/ [V2] și cu cei răi la batjocuri pe un scaun nu se-așează, ² /: ci și zi și noapte-n Legea Domnului se desfătează. :/ [V3] ³ El e-așa ca pomul verde, sădit la izvoare de-apă: /: își dă rodul bun la vreme, căci din bun pământ s-adapă. :/ [V4] A lui frunză-i veșnic verde și nicicând nu veștejește: /: tot ce-ncepe, totdeauna el cu bine isprăvește! :/ [V5] ⁴ Dar nu tot așa-i cu cei răi, ei sunt pleava spulberată, /: spuberată-n larg de vânturi și-n veci piere-mprăștiată. :/ [V6] ⁵ De aceea când îi judeci, capul sus nu pot să-l țină, /: nici cei păcătoși sa-l 'nalțe între cei fără de vină... :/ [V7] ⁶ Căci cunoaște, Domnul, calea celor drepți ai Săi, sub soare, /: dar a celor fărdelege calea, duce la pierzare. :/