1. Nu pot să merg,
dacă Tu nu-mi dai putere.
Nu pot să stau,
de nu-mi eşti Tu mângâiere.
Doamne, Doamne, fără Tine,
/: dulcele-i oțet şi fiere! :/

2. Nu pot fi sfânt,
de nu-mi dai Tu curățire,
nu pot iubi,
de nu-mi torni în duh iubire.
Doamne, Doamne, fără Tine
/: rană-i tot şi pustiire! :/

3. Nu pot să cred,
dacă Tu nu-mi dai credință.
Nu pot fi drept,
de n-am har şi pocăinťă.
Doamne, Doamne, fără Tine
/: raiu-i fum şi suferință! :/

4. Cu Tine pot
trece peste mări de lavă,
cu Tine-ajung
veşnica din cer Dumbravă.
Doamne, Doamne-Ți-nalț cântare
/: de-nchinare şi de slavă! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 329