1. Pe-a lumii bătucite căi,
pe-acolo-mi pierd eu Calea;
pe-acolo-şi duc copiii Săi
păcatele şi jalea.

R: De-aceea, Doamne, Tu, mereu,
mă-ndemni - cu adevărul greu -
la rugă şi veghere,
să am în duh putere,
să fug de calea rea
s-alerg pe calea Ta!

2. Ajută-mă să desluşesc
tot ce-i străin de Tine!
Să nu pot să mă rătăcesc
pe căi de beznă pline.

3. Îți mulțumesc şi mă închin
de Calea Ta cea vie,
pe ea am viața pe deplin
acum şi-n veşnicie!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 335