1. Te-nșeli amar când Tu gândești
că Dumnezeu e bun și iartă,
chiar dacă nu te pocăiești
de viața-n fǎrdelege moartă!
Te-nșeli amar când spui că ai
o inimă ce nu greșește,
că ești cinstit în duh și-n grai.
- Să știi că El te cântărește!

2. Te-nșeli amar când crezi că poți
prin fapte s-afli mântuirea.
- Hristos ne-o dă prin har la toți.
El ne-a plătit nelegiuirea!
Te-nșeli amar când 'nalți ca steag
credința veche moștenită,
și-aduci dovezi șirag-șirag
din lumea de păcat robită!

3. Tu știi că în adâncul Tău
n-ai pace, și te-apasă teama,
iar duhul veacului cel rău
te-a copleșit de nu-ți dai seama.
Întoarce-te la Dumnezeu,
cu pocăință și-nchinare,
și-ți va ierta păcatul greu,
prin jertfa Fiului - cea mare!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 353