1. Desăvârşită ne-ascultare
de mine-ajută-mă să am,
/: şi voia Ta să-mi fie soare,
şi pâine, Doamne şi balsam! :/
Ajută-mă, o, Doamne!

2. Desăvârşită împietrire
a firii mele vechi plăceri,
/: ajută-mă cu neoprire
să am şi-n fapte şi-n tăceri! :/
Ajută-mă, o, Doamne!

3. Desăvârşită nevedere
a tot ce e ispitǎ-Ți cer,
/: dar pentru adevăr plăcere,
şi ochi, dă-mi Doamne, până-n cer! :/
Ajută-mă, o Doamne!

4. Aceast-adâncă rugăciune
Ți-o fac de pe-un pământ străin;
/: o, Doamne-ascultă-mi-o şi pune
în mine har cât ştii! Amin! :/
Ajută-mă, o, Doamne!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 371