1. Te laud, Dumnezeul mângâierii,
doar Tu pătrunzi deplin adâncul meu;
/: din brațul cel fierbinte al durerii :/
/: cu brațul Tău, Tu mă ridici mereu! :/
/: Îți mulţumesc şi Te laud! :/

2. Te laud, Dumnezeul bunătății,
căci bunătatea Ta Te-a aplecat
/: spre mine, în mocirla răutății, :/
/: să-mi dai al izbăvirii zbor curat! :/
/: Îți mulțumesc şi Te laud! :/

3. Te laud, Dumnezeul meu, Părinte,
căci Tu eşti mai presus de orice har;
/: pe-aripi de mângâieri mă porți 'nainte, :/ /: spre alte mângieri cu nehotar! :/
/: Îți mulțumesc şi Te laud! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 384