1. Năvălit-a, Doamne, duhul lumii
cu-ale lui popoare de păcate,
/: izvorâte din plăcerea humii,
pângărindu-Ți Templul de dreptate! :/

R: Doamne, Doamne,
ia aminte, Doamne!

2. Moştenirea Ta a fost călcată
de picioare năclăite-n tină,
/: iar orânduirea-Ți minunată
nu mai are limpede lumină! :/

3. Scoală Doamne, adu izbăvirea
şi destoinici lucrători ridică,
/: ca să-Ți cureți toată moştenirea!
Dă-le-un duh ceresc, lipsit de frică! :/

4. Răsădeşte-n ei din nou tărie,
Templul Tău deplin să-l curățească,
/: ca să intri-n el pe veşnicie,
slava Ta eternă să-l sfințească! :/

5. Doamne-ajută templul vieții mele,
ce-i pândit de gloatele străine,
/: şi pe munți înalți, dar şi-n vâlcele,
să-l păstrez curat, doar pentru Tine! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 399