1. În dragoste e totul nou,
în ea nu-i plictiseală.
E-al cerului sfinţit ecou,
lumina ei nu-nşeală!

R: Dumnezeu e Iubire,
şi iubirea-i foc!
Cine-o are-n trăire,
va sfinţi orice loc!

2. Iubirea-n duh, când o purtăm,
și ea pe noi ne poartă;
pe calea ei înaintăm
spre-a veșniciei poartă.

3. Când cerul dragostei-i senin,
lumina ei sporeşte.
În ea nimic din ce-i străin
nu-ncape, nu sporeşte!

4. Cu cât iubirea creşte-n noi,
ne-asemănăm în toate.
E stins-al luptelor şuvoi,
suntem în unitate!

5. S-aducem jertfă necurmat,
prin viaţă și cântare,
lui Dumnezeu Cel Minunat
iubire-n închinare!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 375