1. ¹⁰ În anii cei mai buni ai vieții,
ziceam că trebuie să mor,
că trebuie să merg în noaptea
și-n locuința morților.

R1: Ziceam că-s pedepsit de Domnul
să-mi pierd toți anii ce-i mai am,
¹¹ că nu voi mai vedea pe Domnul
în lumea celor vii... ziceam.

2. Că nu voi mai vedea pe nimeni
și că-ntre morți voi fi ca mort,
¹² că locuința mea-i luată
și dusă cum e dus un cort.

R2: Tăiat simt firul vieții mele
precum îl taie-un țesător,
ce m-ar tăia din țesătura-i
și până-n seară am să mor...

3. ¹³ Strigat-am până dimineața
cum ar striga un leu zdrobit...
Îmi sunt zdrobite-a mele oase,
o, până-n seară sunt sfârșit.

R3: ¹⁴ Și suspinam ca rândunica,
plângeam ca un cocor stingher,
gemeam cum geme porumbița,
cu ochi topiți privind spre cer...

C: /:Cu ochi topiți, privind spre ceruri,
chemând pe Domnul, m-am rugat:
O, Doamne-s în necaz, ajută-mi! ...
¹⁵ O, ce să spun? M-a ascultat! ... :/

I: Cântările Bibliei, cântarea 35
Autor text: Traian Dorz