Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 T [V1] ¹⁰ În anii cei mai buni ai vieții, ziceam că trebuie să mor, că trebuie să merg în noaptea și-n locuința morților. [C1] Ziceam că-s pedepsit de Domnul să-mi pierd toți anii ce-i mai am, ¹¹ că nu voi mai vedea pe Domnul în lumea celor vii... ziceam. [V2] Că nu voi mai vedea pe nimeni și că-ntre morți voi fi ca mort, ¹² că locuința mea-i luată și dusă cum e dus un cort. [C2] Tăiat simt firul vieții mele precum îl taie-un țesător, ce m-ar tăia din țesătura-i și până-n seară am să mor... [V3] ¹³ Strigat-am până dimineața cum ar striga un leu zdrobit... Îmi sunt zdrobite-a mele oase, o, până-n seară sunt sfârșit. [C3] ¹⁴ Și suspinam ca rândunica, plângeam ca un cocor stingher, gemeam cum geme porumbița, cu ochi topiți privind spre cer... [T] /:Cu ochi topiți, privind spre ceruri, chemând pe Domnul, m-am rugat: O, Doamne-s în necaz, ajută-mi! ... ¹⁵ O, ce să spun? M-a ascultat! ... :/