1. Doamne, din orânduirea Ta,
din hotarul ei cel preasfinţit,
niciodată, niciodată
să nu ies, ci viaţa toată
/: s-o păstrez în el desăvârşit! :/
Ajută-mă, ajută-mă!

2. Doamne, din eternul Tău Cuvânt,
din hotarul lui cel neschimbat,
nici cât părul, nici cât părul
să nu ies - e adevărul
/: ce l-ai dat - s-ascult înflăcărat! :/
Ajută-mă, ajută-mă!

3. Doamne, din ce-i sfânt, ceresc și drept,
din hotarul care Tu l-ai pus,
nici o clipă, nici o clipă
să nu ies - căci fac risipă
/: din comorile ce le-ai adus! :/
Ajută-mă, ajută-mă!

4. Doamne-ajută-mă ca să veghez
să nu ies din sfântul Tău hotar,
să nu-mi fie, să nu-mi fie
traiul înspre veşnicie,
/: fără rod divin - şi în zadar! :/
Ajută-mă, ajută-mă!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 158