1. În cei ce Te urmează
c-o viață de amiază,
ai pus în ei, Isuse,
chemările-Ți nespuse:
/: meniri de ciocârlie
să-Ți cânte pururi Ție! :/

2. La cei ce Te ascultă
c-o râvnă tot mai multă,
ai pus în ei lumină
din slava Ta divină,
/: să-Ți-nalțe neoprită
cântare preasfințită! :/

3. La cei ce-n jug cu Tine
- și trag în stări senine, -
ai pus în ei tărie,
și har și bucurie,
/: să-Ți cânte-n închinare,
c-o dragoste mai mare! :/

4. Isuse, dă-ne harul
s-aducem pe altarul
lucrării Tale sfinte
o dragoste fierbinte,
/: un rod cu-mbelșugare,
și-un cânt cu închinare! :/

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 219