1. Știu - miezul închinării
e-n duh şi-n adevăr!
- Când drum eu dau cântării,
/: să știu din tălpi la păr, :/
că sunt în adevăr!

R: Adevăr, adevăr:
în gândire,
în trăire!
Sunt în Tine,
Doamne-n Tine!
Duhul și-adevărul
toarnă-n mine cerul,
și în stări de soare
Ți-aduc închinare!

2. Căci Dumnezeu, în toate
e Duh şi Adevăr,
și Har, și-n veci Dreptate,
/: Părinte și-Ajutor, :/
și Duh și Adevăr!

3. Credința ce ni-i dată,
e-n Duh şi-n adevăr!
Nu este-amestecată,
/: ci e așa ca-n cer: :/
în Duh şi-n Adevăr!

4. Căci numai ce coboară
din Tatăl Cel din cer,
păcatul îl omoară,
/: că-i viață-n adevăr, :/
ca-n Dumnezeu din cer!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 218