1. Harul Tău mi-e de-ajuns
fă-mă Tu, de el, pătruns,
ca să pot să-l primesc,
Doamne-aşa cum e, ceresc!

R: Chiar când trec prin dureri,
şi m-apas-a lor poveri,
/: toate sunt numai har,
Doamne înspre-al Tău hotar! :/

2. Harul Tău mi-e avânt,
ca s-ajung un pisc mai sfânt,
să-nţeleg limpezit,
Doamne, planul Tău slăvit!

3. Harul Tău cel frumos
l-ai adus aicea jos,
când Ţi-ai dat viaţa Ta,
Doamne, sus pe Golgota!

4. Mulțumesc şi mă-nchin,
pentru harul Tău deplin,
ce mi-l dai ne-ncetat,
Doamne, tot mai minunat!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 177