1. Ce-nfricoşată este măreţia
ce Te-nconjoară, Sfinte Dumnezeu!
Ce necuprinsă-Ţi este-mpărăţia
ce-naintează mai sublim mereu!

R: Eu nu am cuvânt,
Dumnezeu Preasfânt,
ca să Te cuprind!
Dar mereu m-aprind
din splendoarea Ta,
să Te pot-nălța,
mai frumos, mai plin,
cât mi-e dat, amin!

2. Ce necuprins ești Doamne, în iubire,
ce taină este-n sfântă jertfa Ta,
atunci când Tu Ţi-ai dat spre răstignire
pe Fiul Tău, Isus, pe Golgota!

3. Te laud și Te cânt, Slăvit Părinte,
cu mărginirea mea eu Te slăvesc!
Aș vrea mai mult, mai bine, mai fierbinte
să-Ți cânt - dar spun cu duhul: Te iubesc!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 170