1. Celor ce se tem de Tine,
Doamne, Tu un steag le-ai dat:
Steagu-mpărăţiei Tale,
care-l vrei mereu-nălţat,
ca să aibă biruinţă
adevărul pe pământ,
/: pentru slava Ta eternă,
pentru Numele Tău sfânt! :/

2. Doamne-ajută-mi, prin iubire,
să mă tem de Tine-oricând,
necurmat, cu vitejie,
să-nalț steagul Tău luptând!
Să se vadă-mpărăţia
mai întâi în mine clar,
/: şi să fac să propășească
adevărul sfânt în har! :/

3. Steagu-mpărăţiei Tale
să nu-l plec nici cât un păr,
cât ar fi de cruntă lupta
pentru sfântul adevăr!
Cine-Ţi pleacă astăzi steagul,
Doamne, e pe veci pierdut,
/: își plăteşte crunt robia,
iar minciunii-i dă tribut! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 32