1. Apucă-mă de mână ca pe Lot,
când vezi că zăbovesc pe-o cale rea,
/: şi scoate-mă afară, ca să pot
să merg cu-adevărat pe calea Ta! :/

2. Cetatea lumii cu-ale ei chemări
să nu mă-nşele, să mă ţină jos,
/: cu-atrăgătoare, dulci îmbrăţişări
străine de-adevărul Tău - Hristos! :/

3. Apucă-mi inima și trage-o Tu,
o, Doamne, necurmat spre stări de cer,
/: să fiu cu trupul și cu sufletu'
cum Tu mă vrei - mai mult decât Îţi cer! :/

4. Să am un zbor divin de heruvim
spre voia Ta, spre împlinirea ei;
/: și în cerescul Tău Ierusalim
să pot trăi, să fie-al meu temei! :/

5. Apucă-mă, și trage-mi ne-ncetat
fiinţa mea afară - unde eşti,
/: să pot așa să-Ţi cânt cu-adevărat,
iubit Isus, un cânt din stări cereşti! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 35