1. Să nu rămân în pragul adevărului,
ci să pășesc, să intru pe deplin în el.
Atunci voi înţelege viaţa cerului,
preafericitul și dumnezeiescu-i fel!

R: Să nu rămân în prag,
să nu rămân în prag,
ci-ntreg să intru-n Tine,
Hristosul meu cel drag!

2. Să nu rămân în pragul sfânt al harului,
ce prin Hristos mi-a fost adus din cer întreg,
şi viaţa jertfă să mi-o pun pe-altarul Lui,
atunci voi înţelege adevăru-ntreg!

3. Să nu rămân în pragul celor ce mi-ai spus
în preasfinţitul Tău Cuvânt, Hristosul meu,
ci-ntreg să fiu pe veci, de jos și până sus,
acoperit în felul Tău de Dumnezeu!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 129