1. Ca Tine să privesc şi eu,
Atotputernic Dumnezeu,
mereu din cerul minunat
să văd ce-i drept și ce-i păcat!
/: Să știu deplin ce-i adevăr, :/
și să nu scad nici cât un păr!

2. De la Cuvântul Tău cel sfânt
să pot privi înspre pământ,
şi prin lumina lui să pun
hotar între ce-i rău și bun!
/: Să știu ce e nemuritor, :/
ce-i veşnic și ce-i trecător!

3. Din Casa Ta, Stăpân Slăvit,
vreau să privesc ce-i de privit.
Să pot prin duhul ei ceresc,
s-am gând de cer, să nu greşesc!
/: Să-Ţi semăn Ţie pe deplin, :/
și să privesc aşa: amin!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 120