1. Vorbeşte-mi, Doamne, ca să fiu
în stare să pricep!
/: Să-Ţi pot primi Cuvântul viu :/
/: și tot ce-mi spui, să-ncep! :/

R: Aşa Te rog, Te rog supus,
să pot plini ce Tu ai spus!

2. Vorbeşte-mi, Doamne, deslușit,
să pot cu mintea mea,
/: să-Ţi înţeleg desăvârșit :/
/: povața - cum e ea! :/

3. Vorbeşte-mi, Doamne-n orice timp,
chiar dacă obosesc,
/: nu vreau Cuvântul să Ţi-l schimb, :/
/: ci-ntreg să-l împlinesc! :/

4. Vorbește-mi, Doamne, nu lăsa
să stea vreo stâncă-n drum,
/: căci vreau s-ascult de voia Ta! :/
/: Nu vreau, nu vreau altcum! :/

5. Atunci când eu pricep ce spui
în lucrul Tău sunt jar;
/: atunci în mine poţi să pui :/
/: și adevăr și har! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 113