1. Să nu păgubesc adevărul
din teamă, rușine, sau slavă,
/: ci setea mi-o stâmpere cerul,
nu lumea aceasta bolnavă! :/

R: Ajută-mi, Isuse!
Ajută-mi, ajută-mi, Isuse!

2. Să nu păgubesc adevărul
c-un duh de Scriptură departe,
/: străin de ce-mi picură cerul
din apa-i de har fără moarte! :/

3. Să nu păgubesc adevărul,
umblând spre firești interese,
/: trădând și credinţa și cerul
prin trai şi vorbiri ne-nţelese! :/

4. Să nu păgubesc adevărul,
legând prietenii cu pământul,
/: ci prieten să-mi fie doar cerul,
c-așa-mi pot păstra legământul! :/

5. Aceasta îmi este dorinţa:
să nu păgubesc adevărul!
/: Păstrează-mi, Isuse, fiinţa
în Tine - şi-n tot ce e cerul! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 108