1. Ca să-nţelegi iubirea
se cere-ntâi tu să iubeşti;
atunci ai mântuirea,
când în iubire-ntreg trăieşti!

R1: Când spui că ai credinţă,
arat-o-n faptă mai întâi,
și-n toate-a ta fiinţă
credința fie-i căpătâi!

2. Credinţa şi iubirea
să fie-n tine-un singur trup.
Din Dumnezeu ţâşnirea
o au deplin - şi nu se rup!

R2: Iubirea din credinţă,
credinţa-n dragoste trăind,
fiind de o ființă,
Dumnezeirea o cuprind!

3. Ai tot când ai iubirea
topită în credinţa ta.
Aşa-ţi plineşti menirea
trecând acum prin lumea rea!

R3: Ai sfântă sărbătoare
cu jertfe pentru Dumnezeu,
când porţi cu-nflăcărare
credinţa-n dragoste mereu!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 77