1 Ioan 2:6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
Strofă 1
Mistuieşte-mă cu adevărul, ca în mine el să strălucească. /: Doamne, prin ce sunt, să semăn cerul, și nimic din firea-mi pământească! :/
Strofă 2
Chiar acum, când eu străbat pământul, ca străin și călător prin lume, /: duhul meu e-n cerul Tău - preasfântul și din el să-Ţi-nalţ slăvitul Nume. :/
Strofă 3
Cerul nu păstrează-n sine neamuri: greci, iudei, sau altă despărţire, /: ci, prin adevăr, aceste ramuri sunt de-aici un trup, c-o nouă fire. :/
Strofă 4
Doamne, Tu ai dat credinţa - una pe pământ, să nasc-o unitate, /: ca să n-o împrăștie furtuna! Și cel ce-a primit-o-n suflet, poate! :/
Strofă 5
Doamne, mistuie-mă-n adevărul Tău cel unic - în orice privinţă /: ca să pot să am în mine cerul, și un semn de unică credinţă! :/
Strofă 1
Mistuieşte-mă cu adevărul, ca în mine el să strălucească. /: Doamne, prin ce sunt, să semăn cerul, și nimic din firea-mi pământească! :/
Strofă 2
Chiar acum, când eu străbat pământul, ca străin și călător prin lume, /: duhul meu e-n cerul Tău - preasfântul și din el să-Ţi-nalţ slăvitul Nume. :/
Strofă 3
Cerul nu păstrează-n sine neamuri: greci, iudei, sau altă despărţire, /: ci, prin adevăr, aceste ramuri sunt de-aici un trup, c-o nouă fire. :/
Strofă 4
Doamne, Tu ai dat credinţa - una pe pământ, să nasc-o unitate, /: ca să n-o împrăștie furtuna! Și cel ce-a primit-o-n suflet, poate! :/
Strofă 5
Doamne, mistuie-mă-n adevărul Tău cel unic - în orice privinţă /: ca să pot să am în mine cerul, și un semn de unică credinţă! :/
1 / 1▲
1. Mistuieşte-mă cu adevărul,
ca în mine el să strălucească.
/: Doamne, prin ce sunt, să semăn cerul,
și nimic din firea-mi pământească! :/
2. Chiar acum, când eu străbat pământul,
ca străin și călător prin lume,
/: duhul meu e-n cerul Tău - preasfântul
și din el să-Ţi-nalţ slăvitul Nume. :/
3. Cerul nu păstrează-n sine neamuri:
greci, iudei, sau altă despărţire,
/: ci, prin adevăr, aceste ramuri
sunt de-aici un trup, c-o nouă fire. :/
4. Doamne, Tu ai dat credinţa - una
pe pământ, să nasc-o unitate,
/: ca să n-o împrăștie furtuna!
Și cel ce-a primit-o-n suflet, poate! :/
5. Doamne, mistuie-mă-n adevărul
Tău cel unic - în orice privinţă
/: ca să pot să am în mine cerul,
și un semn de unică credinţă! :/
I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 74
Efeseni 4:3-6
"și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți."