Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Mistuieşte-mă cu adevărul, ca în mine el să strălucească. /: Doamne, prin ce sunt, să semăn cerul, și nimic din firea-mi pământească! :/ [V2] Chiar acum, când eu străbat pământul, ca străin și călător prin lume, /: duhul meu e-n cerul Tău - preasfântul și din el să-Ţi-nalţ slăvitul Nume. :/ [V3] Cerul nu păstrează-n sine neamuri: greci, iudei, sau altă despărţire, /: ci, prin adevăr, aceste ramuri sunt de-aici un trup, c-o nouă fire. :/ [V4] Doamne, Tu ai dat credinţa - una pe pământ, să nasc-o unitate, /: ca să n-o împrăștie furtuna! Și cel ce-a primit-o-n suflet, poate! :/ [V5] Doamne, mistuie-mă-n adevărul Tău cel unic - în orice privinţă /: ca să pot să am în mine cerul, și un semn de unică credinţă! :/