1. Când moare eul meu cel vechi,
noi ochi primesc și noi urechi
cu care văd și-aud deplin,
/: pe Domnu-n Templul Lui divin! :/

R: Atunci eu pot-nălţa
Ce-a fost pe Golgota,
/: Iubirea în întregul ei,
pe-al jertfei sfânt și plin temei! :/

2. Văd Serafimii arzători
cu glas de tunet - fără nori
strigând, cu un crescând avânt,
/: că Domnu-I Sfânt, de trei ori Sfânt! :/

3. Văd unicul Său adevăr,
și-aud plăcutu-I glas de cer,
ca-n umbletul meu pământesc
/: să nu pot să mă rătăcesc! :/

4. Văd mila şi dreptatea clar
și cât se-ntinde-al lor hotar.
Aud în duh mai desluşit
/: Cuvântul harului sfinţit! :/

5. Când țin pe cruce vechiul eu,
văd limpede pe Dumnezeu,
și-aud deplin şi luminos
/: vorbirea Domnului Hristos! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 204