1. Nu vorbe mari să spun,
dar fără adevăr;
/: să mă prefac c-adun (bis)
Cuvântul Tău de cer! :/

R: Din duh adânc smerit,
vorbirea mea,
lucrarea mea,
cântarea mea,
să fie, Doamne-așa
spre slava Ta,
în veci spre slava Ta

2. Ci, Doamne, să fiu drept,
în fața Ta curat,
/: și focul Tău în piept (bis)
să fie-adevărat! :/

3. De multe ori - Tu știi -
că-s ispitit să fac
/: lucrări din stări pustii (bis)
și dintr-un duh sărac. :/

4. Trezește-mă mereu,
să fiu întreg și clar,
/: să cântăresc mai greu (bis)
în adevăr și har! :/

5. Nu vorbe mari să cânt,
ci adevăr trăit,
/: în toate să fiu sfânt, (bis)
cum Tu m-ai rânduit! :/

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 74.