1. Ca să poți mișca pe oameni
înspre Dumnezeu Cel Sfânt,
poți numai atunci când lumea
nu te mișcă spre pământ!

R1: Nu poți să arăți Ia altul
calea cerului frumos,
când și tu ai mersul celor
care-aleargă spre ce-i jos.

2. Nu poți spune în lumină,
mântuirea prin Isus,
când în Tine nu se vede
ce la alții tu ai spus!

R2: Nu poți ca să spui cu vorbe
sfântul nume de creștin,
când trăirea ta n-arată
chipul lui Hristos, senin!

3. Nu poți da Ia nimeni darul
care, încă, tu nu-l ai.
Nu poți spune ce e raiul,
când nu ai în tine rai!

R3: Doamne, fă-ne să fim una
în trăire și-n cuvânt,
să fim adevăr spre slava
Numelui Tău pururi sfânt!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 72.