1. Să nu-mbrac haine luminoase
în faţa nimănui nicicând,
ca laude s-adun frumoase:
că sunt smerit și sfânt şi blând!

R: Făţărnicia, făţărnicia,
e vârful fărdelegii greu.
Ucide-n duh credincioşia
oricărui om spre Dumnezeu!

2. Smerit să nu m-arăt niciunde,
de nu-s smerit în duhul meu,
în mine-atuncea nu pătrunde
al mântuirii curcubeu!

3. Devin o piedică-n lucrarea
lui Dumnezeu pe-acest pământ,
nici pentru mine n-am intrarea,
nici pentru alţii-n harul sfânt!

4. Smerenia, blândeţea fie
deplin în mine adevăr!
O, Doamne-ajută-mă ca Ție
să fiu smerit din tălpi la păr!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 318