1. Pe divina Ta făgăduință
să mă culc, o, Doamne, Tu mă chemi,
/: legănat de har și de credință,
ca s-adorm în pace-n orice vremi! :/

R: Doamne, Doamne,
eu mă-ncred în bunătatea Ta!

2. Tu mă chemi să-mi dai întotdeauna
ale Tale daruri vii din cer,
/: ca să am trăirea Ta - cea una,
să mă-nchin în duh și-n adevăr! :/

3. Vrei de-al lumii fel și frământare
să mă scapi deplin - desăvârșit,
/: ca să zbor spre Ținta Ta de soare,
să-Ți slujesc cum Tu m-ai rânduit! :/

4. Mulțumesc că Tu Te-nduri de mine
și mereu mă chemi să m-odihnesc
/: pe făgăduințele-Ți divine,
să n-am teamă - ci să Te slăvesc! :/

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 35.