1. Cu ura Ta, necontenit,
o, Dumnezeule Slăvit,
să pot urâ deplin și eu,
ce Tu urăști mereu, mereu!

R: Să urăsc tot ce-i străin
de Cuvântul Tău divin.
Cum urăști - cu ura Ta,
să urăsc și eu așa,
/: ca să pot înainta
sfânt, frumos pe calea Ta! :/

2. Iubirea-mi nu e adevăr,
când n-am și ura Ta din cer.
Ajută-mă, o, Tată Sfânt,
s-am ura Ta, c-un duh ne-nfrânt!

3. Ca Tine să urăsc cu jar
ce nu-i din adevăr și har.
Să nu amestec bun cu rău,
ci să iubesc ce este-al Tău!

4. Iubirea Ta și ura Ta
să fie foc în viața mea,
Părintele meu Cel Ceresc,
cum tu mă vrei - ca să-Ți slujesc.

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 28.