1. Cine să-mi mănânce poate
sfânta mea putere?
Lumea, cu-a-ei pofte toate,
toarnă-n ochi plăcere!
Lumea-ntreagă e străină
de preasfânta Cale,
și nu-i place de lumină,
ci de-a nopții vale!

2. Ea mănâncă-ncet puterea
sfinților din urmă,
când nu-s treji, când n-au vegherea,
și nu stau în turmă!
Cu păcatele ei grele,
lumea-n toată clipa
umblă ziua, și pe stele,
să le frângă-aripa!

3. Când lipsește rugăciunea
vie - adevărată,
năvălește stricăciunea
cu drăceasca-i gloată.
Să fim treji cu neoprire,
stăruind în bine,
Domnul vine cu mărire
să ne ia Ia Sine!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 13.