1. Slavă nesfârşită, Doamne,
nesfârșitului Tău Har,
ce-şi revarsă peste toate
zarea fără de hotar,
a luminii Tale-n care
toate limpezi ne apar,
fericind fiinţa noastră,
Slavă marelui Tău Har!

2. Slavă Bunătăţii Tale
cu adânc de nepătruns,
care zi de zi se-mparte
tuturora în deajuns,
ce şi morții şi vieţii
le dă unicul răspuns,
arătându-le-adevărul,
Slavă Harului ascuns!

3. Slavă-nvăţăturii Tale,
cu-nţeles mântuitor,
ce descopere-n lumină
conştiinţa tuturor,
răsărindu-le-al vieţii
Soare-Binefăcător,
neapus pe veşnicie,
Slavă Har Mântuitor!

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 117
Text: Traian Dorz