Când te afli-n adevǎr,
și ți-e traiul după el,
viața ta, din tălpi la păr,
poartǎ fericitu-i fel.
La luminǎ plinǎ ieşi
cu tot sufletul mereu;
faptele ce ți le țeși
îşi au firu-n Dumnezeu.
Martor vrednic pe pământ
poți atunci să fii smerit,
pentru Domnul tǎu Preasfânt,
ce prin har te-a mântuit.
El e Adevǎrul plin,
și în El tu ești chemat,
să trăieşti ca El divin
sǎ lucrezi ce El ți-a dat!