1. Te laud, Te laud, Părinte Ceresc,
și lauda veşnic spre Tine mi-o cresc!
Aprinde-mi-o Tu,
ca să-Ţi ardă sfinţit,
din Sfânta-Ţi Fiinţă, cu-n foc neoprit!

R: Din Tine, prin Tine,
Și-n veci pentru Tine,
Părinte să-mi dai
al dragostei grai,
și-un cântec senin
să-Ţi cânte divin!

2. Te laud, Te laud, Izvor nesecat
de har, de cântări și-adevăr minunat!
Ajută-mi, mai treaz,
pentru Tine să-Ți cânt
acum când străbat întinatul pământ!

3. Te laud, Te laud, Părintele meu!
Să-mi fie trăirea cântare mereu,
mireasma plăcută
să ardă pe-altar
o jertfă de laudă fără hotar!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 280