1. Pe Tine Te laud, Părinte,
nu omul, nu piatra, nu floarea!
Pe Tine și-n gând și-n cuvinte,
Te laud! - Tu-mi ești Sărbătoarea!

R: Te laud, Te laud, Părintele meu!
Te laud, Te laud, Etern Dumnezeu!

2. De unde-au venit în ființă
văzutul și-ntreg nevăzutul?
Părinte, pe Tine-n credință,
Te laud! - Tu ești Începutul!

3. Și veșnic Te laud prin toate:
în gând, în lucrări și-n cuvinte!
Din Tine, făptura mea poate
să-Ți cânte, să-Ți cânte, Părinte!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 160.