1. De s-ar umplea pământul pân-la cer
cu cântece spre preamărirea Ta,
eu, Dumnezeul meu iubit, Îți cer
mereu cântări mai noi, să-Ți pot cânta!

R: Să-Ți pot cânta, să-Ți pot cânta,
cântări mai noi spre slava Ta,
o, Doamne, aprinde-mi Tu, mereu!
și trupul, dar și duhul meu!

2. Căci orișicât de mult ai fi-nălțat,
și cât de mult ar fi să Te privesc,
ești mai frumos, mai sfânt, mai minunat
de-aceea-n nesfârșit Te preamăresc!

3. Ce nepătruns e harul Tău etern,
ce sfântă este jertfa ce-ai adus,
că-n umilinț-adâncă mă prostern,
și laudă-Ți aduc, prin cânt, supus!

4. De-ar fi cântările cât nu-i cuvânt
să le rostească numărul deplin,
Te rog, o, Dumnezeul meu Preasfânt,
să le-nmulțești prin mine-n veci! Amin.

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 86.