Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] De s-ar umplea pământul pân-la cer cu cântece spre preamărirea Ta, eu, Dumnezeul meu iubit, Îți cer mereu cântări mai noi, să-Ți pot cânta! [C] Să-Ți pot cânta, să-Ți pot cânta, cântări mai noi spre slava Ta, o, Doamne, aprinde-mi Tu, mereu! și trupul, dar și duhul meu! [V2] Căci orișicât de mult ai fi-nălțat, și cât de mult ar fi să Te privesc, ești mai frumos, mai sfânt, mai minunat de-aceea-n nesfârșit Te preamăresc! [V3] Ce nepătruns e harul Tău etern, ce sfântă este jertfa ce-ai adus, că-n umilinț-adâncă mă prostern, și laudă-Ți aduc, prin cânt, supus! [V4] De-ar fi cântările cât nu-i cuvânt să le rostească numărul deplin, Te rog, o, Dumnezeul meu Preasfânt, să le-nmulțești prin mine-n veci! Amin.